Depresia pe scurt poate fi descrisa ca o stare de tristete prelungita cu accese inexplicabile de
plâns,
irascibilitate, sentimente de inutilitate, de lipsa desperantă, de neajutorare, indiferenta fata de
orice.
Sunt prezente sentimente de vina nejustificate, activitatile agreabile, munca, prietenii care în
trecut
faceau placere
acum nu mai trezesc niciun interes.
Pot aparea diminuari ale capacitatii memoriei, concentrarii, luarii deciziilor, apar gânduri de
moarte
cu/fara tentative
suicidare.
In plan corporal apare lipsa poftei de mincare sau apetit exagerat, insomnia sau somnolenta
excesiva,
dureri corporale
difuze, articulare musculare, crampe abdominale, diaree/constipatie, manifestari care nu au o
cauzalitate medicala
obiectiva.
Azi putem spune ca deja traim intr-o societate care accepta si intelege problemele de orientare sexuala si identitate de gen, INSA, comunitatea LGBT continua sa se confrunte cu greutati care duc la depresie, anxietate, suferinta emotionala, respingere etc.
Psihoterapia ofera un spatiu sigur si empatic pentru explorarea problemelor si dificultatilor specifice cu care se confrunta persoanele LGBT.
Depresia este o tulburare care aparține unui grup cunoscut sub numele de tulburări de dispoziție. Dacă o stare de spirit p/roastă nu se ameliorează timp de două săptămâni, putem începe să ne gândim că poate fi vorba de o depresie ușoară.
Depresia poate fi endogenă („internă” sau „adevărată”) sau exogenă („reactivă”). Cauzele depresiei endogene sunt mai greu de detectat, deoarece sunt ascunse în noi înșine. Aceasta este cauzată de un dezechilibru chimic în creier, care poate fi atât înnăscut, cât și dobândit în timpul vieții. Acest tip de depresie este de obicei tratat cu antidepresive.
Depresia exogenă poate fi cauzată de suprasolicitare și stres prelungit (de exemplu, chiar și burnout-ul se poate transforma în depresie), evenimente de viață grave sau traume. Cu toate acestea, evoluția depresiei tinde să fie similară, indiferent de modul în care boala apare.
Cele mai frecvente simptome ale depresiei sunt lipsa energiei, tristețea, oboseala și pierderea interesului pentru lucrurile care ne făceau plăcere înainte. Persoanele care suferă de depresie se confruntă adesea și cu tulburări de somn, modificări ale greutății și ale apetitului și gânduri care duc la autoînvinovățire și disperare.
Cele mai frecvente simptome ale depresiei sunt lipsa energiei, tristețea, oboseala și pierderea interesului pentru lucrurile care ne făceau plăcere înainte. Persoanele care suferă de depresie se confruntă adesea și cu tulburări de somn, modificări ale greutății și ale apetitului și gânduri care duc la autoînvinovățire și disperare.
Anxietatea se manifestă ca un sentiment neplăcut de frica fara un obiect real, amenințare și tensiune, variind în intensitate de la o ușoară neliniște până la atacuri de panică.
Simptomele anxietății încep să apară atunci când ne aflăm într-o situație stresantă și inconfortabilă, dar ele pot apărea și fără o cauză evidentă.
Simptomele pot include:
Fiinta umana nu a fost "construita" pentru a functiona fara repaos. Cerintele personale si profesionale zilnice, presiunea timpului si asteptarile ridicate (proprii sau din partea altora), alaturi de situatiile stresante, favorizeaza aparitia sindromului de burnout.
Sindromul de burnout este rezultatul stresului cronic sau al stresului gestionat necorespunzator, fiind caracterizat prin instalarea epuizarii si scaderea performantei. Printre solutiile indicate in ameliorarea si/ sau eliminarea acestui tip de epuizare se numara: focusarea pe activitatile prezente, analizarea angajamentelor luate, indisponibilitatea (in sensul de a nu da curs tuturor invitatiilor si proiectelor), adoptarea si mentinerea unor obiceiuri sanatatoase atat din perspectiva regimului alimentar, cat si a activitatii fizice si a orelor de odihna.
Manifestarile sindromului de burnout nu sunt identice, fiecare individ experimenteaza diferit epuizarea fizica, psihica, emotionala, la fel si schimbarile comportamentale survenite.
Semne ale epuizarii emotionale:
Semne ale epuizarii mentale:
Semne ale epuizarii fizice:
Schimbari de comportament:
Diagnosticul sindromului de burnout apeleaza la o serie de chestionare pentru autoevaluare care pot face distinctia intre epuizarea psihica si fizica si existenta altor afectiuni mentale, asa cum sunt depresia, anxietatea sau sindromul de fatigabilitate cronica.
Incercati sa raspundeti la urmatoarele intrebari:
Deși adeseori confundate, încrederea în sine nu este același lucru cu stima de sine. Stima de sine înseamnă capacitatea de a face față provocărilor vieții plus admirația/iubirea de sine. Există însă și posibilitatea ca stima de sine să fie prea ridicată sau prea scăzută, caz în care vorbim despre o diminuare a calității vieții.
Stima de sine reprezinta modul in care ne evaluam pe noi insine in raport cu propriile asteptari si cu ceilalti si este direct proportionala cu constientizarea valorii noastre. Fiecare fiinta umana este unica si are o valoare care merita sa fie respectata. Valoarea unei fiinte umane este data de suma comportamentelor, actiunilor si potentialitatilor sale trecute, prezente si viitoare. Capacitatea fiintei umane de a se proiecta in viitor, de a-si constientiza, dori si anticipa devenirea prin raportarea la experientele si succesele anterioare si credinta despre propria eficacitate contribuie la intarirea stimei de sine.
Am auzit multi parinti spunand: "Nu faci bine, lasa ca fac eu ca stiu mai bine" sau "Esti prea mic, nu poti tu sa faci asta". Astfel de fraze pot ucide in fasa increderea in sine. Din dorinta de a-i feri de suferinte si esecuri in viata, multi parinti isi supraprotejeaza copiii mentinandu-i dependenti si impiedicandu-i astfel sa-si dezvolte increderea in sine.
Factori considerați ca fiind determinanți în apariția depresiei
Durerea trăită în urma decesului unei persoane dragi, despărțirea de persoana iubită sau alte
pierderi
pot determina
apariția depresiei. Situațiile stresante din viața noastră, cum ar fi un abuz, pierderea locului de
muncă sau schimbarea
bruscă a situației financiare pot de asemenea facilita apariția depresiei.
Drogurile și alcoolul pot determina apariția unui dezechilibru biochimic la nivelul creierului.
Acest
lucru poate cauza
un episod depresiv. Unele persoane depresive recurg la droguri sau alcool pentru "a uita" de
necazuri
dar nu fac decât
să-și agraveze starea depresivă.
Daca avem semne de intrebare legate de prezenta unei tulburari depresive sau daca persoanele
apropiate
semnaleaza ca
ceva este în neregula cu noi, atunci este oportun sa cerem ajutorul unui specialist (medic psihiatru
sau
psiholog cu
formare în psihoterapie).
Prima vizită poate fi la medicul psihiatru care poate sa spuna daca o persoana sufera sau nu de
depresie, care este
intensitatea suferintei și ce tratament medicamentos este recomandat pentru afectiunea respectiva.
Medicul va informa
pacientul despre modul în care actioneaza medicamentele și despre efectele secundare ale acestora.
Fie ca pacientul se hotaraste sau nu sa urmeze un tratament medicamentos, el are optiunea de a urma
o
psihoterapie care
sa il ajute sa depaseasca problema cu care se confrunta.
Hipnoza folosita în tratarea depresiei,descopera cauza profunda a tulburarii, în timp ce ajuta persoana sa gaseasca strategii de copping eficiente. Deasemenea, ajuta persoanele depresive sa obtina o stare generala mai buna caracterizata de sentimente de fericire și inlatura sau diminueaza gandurile negative care acompanieaza depresia. Tratamentul hipnoterapeutic pentru aceasta tulburare utilizeaza o combinatie intre sugestii și imagerie pentru a aduce schimbari pozitive în procesul inconstient al persoanei depresive. Persoanele care folosesc hipnoza pentru depresie vor experimenta deseori un sentiment de eliberare și un sentiment puternic al detinerii controlului asupra gandurilor lor și asupra vietii lor în general.
Vorbim de fobie socială (sau anxietate socială) atunci când o persoană se simte mereu nesigură,
neliniștită, tensionată
sau chiar îngrozită în anumite tipuri de situații sociale sau în majoritatea situațiilor sociale.
Fobia socială este o formă a anxietății clinice care se întâlnește la 7-12% din oameni (fiind una
dintre
cele mai
prevalente probleme de anxietate) și debutează de regulă în adolescență sau la începutul vârstei
adulte.
În primul rând trebuie să înțelegem că este firesc pentru cei mai mulți oameni ca în anumite
situații
sociale să se
simtă tensionați sau emoționați. De exemplu, poate fi vorba de un interviu, un discurs în fața unui
public, o întâlnire
cu o persoană dragă, o discuție cu o persoană aflată într-o poziție de autoritate (ex. șeful nostru)
sau
cunoașterea
unor persoane noi.
În astfel de situații, ni se poate întâmpla adesea să ne bată inima mai tare, să transpirăm, să ne
înroșim, să ne
tremure vocea sau mâinile.
Dar aceste lucruri de regulă se reduc pe măsură ce trece timpul și ne acomodăm cu situația în care
ne
aflăm și nu ne
împiedică să facem ceea ce ne-am propus.
Nu de puține ori ni se întâmplă să ne uităm înapoi la o astfel de situație și să ne zicem: "Am fost
puțin emoționat, dar
a mers bine! Mi-a plăcut!" sau "M-am cam bâlbâit, dar m-am descurcat eu cumva. N-a fost așa de rău."